Cu câteva zile în urmă, plimbându-mă pe o alee din centrul oraşului, una dintre vocile din jurul meu mi-a atras atenţia. Era o doamnă care o întreba pe o alta, probabil mămică, „Bine, Dana, dar lapte mănâncă?”. Intonaţia cu care a fost pusă întrebarea mi-a readus în minte foarte viu o scenă din copilărie. Eram prin clasa a cincea şi aveam hipocalcemie marcată. De câte ori mama vorbea cu cineva despre acest lucru, venea invariabil întrebarea „Da’ ce se întâmplă, nu-i place să mănânce lapte?” Ei bine, mie îmi plăcea laptele chiar foarte mult şi mâncam aproape în fiecare zi. Era un paradox pentru părinţii mei lipsa mea de calciu, dat fiind consumul important de lapte. Mi s-a recomandat atunci să iau calciu cu vitamina D, de două ori pe an – în noiembrie şi martie -, şi m-am simţit bine. Anii au trecut şi uitasem total de acest amănunt din copilăria mea.

În ultima perioadă am citit destul de mult despre produsele lactate ca şi despre aportul de calciu. Am înţeles multe aspecte care nu-mi erau suficient de clare. Dar întrebarea doamnei de pe alee m-a făcut să conştientizez că mulţi dintre noi nu au suficiente informaţii pe acest subiect, lucru foarte normal de altfel, deoarece în domeniul sănătăţii nu există o informare sistematică şi găsim răspunsuri doar dacă avem o problemă şi suficient timp pentru a le căuta în amalgamul de informaţii, multe sau puţine şi uneori contradictorii, de pe internet.

Aşadar,  m-am gândit să abordez acest subiect mai detaliat.

 

     În prezent există în ceea ce priveşte produsele lactate opinii atât de contradictorii încât bulversează efectiv la prima vedere.

 [ Sunt specialişti pentru care laptele este un aliment esenţial pentru sănătate, în timp ce în extrema opusă este chiar numit otravă. Şi fiecare pare să-şi bazeze afirmaţiile pe studii ştiinţifice ireproşabile.
         Adepţii laptelui afirmă că: 
–        Previne numeroase maladii (cancere, boli cardiovasculare, osteoporoza, etc.)
–       Ne ajută să slăbim: „Calciul din lapte se leagă de grăsimile alimentare din intestin şi le blochează absorbţia prin procesul de saponificare
–       Laptele este cea mai bună sursă posibilă de calciu. Avem nevoie de trei porţii de lactate pe zi pentru a ne asigura aportul de 1 g de calciu (cantitatea  recomandată pe zi)
         Adversarii laptelui susţin:
–       Laptele creşte riscul anumitor afecţiuni (diabetul de tip I, cancere, osteoporoza)
–       „Laptele îngraşă pentru că acesta este foarte bogat în materie grasă şi în calorii.” (afirmaţia se referă la laptele integral, nu la cel degresat)
–       Ca persoane adulte nu avem nevoie să bem lapte: suntem singura specie de mamifere care continuă să consume lapte la vârsta adultă şi care consumă laptele altor specii. Nu este recomandabil şi pentru că un procent mare din persoanele adulte prezintă intoleranţă la lactoză. ]

Fragmentul de mai sus, între paranteze drepte, este o sinteză a începutului articolului „Le lait, ni poison ni panacée”, publicat pe site-ul http://www.passeportsante.net. Când am deschis prima dată acest articol, cuvintele otravă şi panaceu mi s-au părut exagerate şi m-am gândit că au fost folosite doar pentru ca titlul articolului să fie atrăgător.  Am început însă să analizez mai atent subiectul şi am descoperit că nu era deloc aşa. Chiar se afirmă: „numai din lapte acest mineral (calciu)  poate fi absorbit şi utilizat eficient”  ¹ . Laptele chiar este numit „otravă mortală”. ²

     Voi încerca să abordez pe rând câteva din cele mai importante afirmaţii referitoare la consumul de lapte.

 

     Unul dintre cancerele al căror risc crescut a fost asociat cu consumul de lactate (în anumite studii) este cancerul ovarian. Pentru o persoană care nu are nici o legătură cu cercetarea este o sarcină dificilă să analizeze credibilitatea fiecărui studiu în parte, sursele de finanţare ale acestora (care uneori au o influenţă asupra rezultatelor).  Nu am încercat să fac acest lucru, însă am găsit câteva articole de analiză a studiilor pe acest subiect.Unul dintre acestea descrie o analiză de ansamblu asupra a 12 studii de cohortă ³. Concluzia: per ansamblu nu a fost observată o asociere semnificativă între incidenta cancerului ovarian şi aportul de calciu sau lactate. O creştere modestă a riscului acestui tip de cancer a fost observată pentru aportul de lactoză echivalent a trei sau mai multe porţii de lactate pe zi. (ultima jumătate de frază nu înseamnă o corelaţie între incidenţa cancerului ovarian şi cantitatea de lactate consumată?)

 

     În ceea ce priveşte creşterea riscului de diabet de tip I, afirmaţia se referă la creşterea riscului declanşării bolii la copii cu risc genetic crescut de a dezvolta acest tip de diabet si este în legătură cu introducerea laptelui de vacă devreme în alimentaţie – mai devreme de 8 luni (perioadă redusă de hrănire la sân) – corelaţie observată în cadrul mai multor studii.⁴ 
Laptele de vacă nu este deloc recomandat la sugari până la 8-12 luni. Cu această afirmaţie sunt de acord toţi specialiştii.

 

     Legatura între consumul de lapte şi osteoporoză este una controversată. Se ştie că osteoporoza este o boală ce presupune scăderea densităţii osoase pe măsura înaintării în vârstă şi, cum un element important în constituţia osului este calciul, iar o sursă bună de calciu în alimentaţie este laptele, prima concluzie ar fi „laptele previne osteoporoza”. Interesant este faptul că, pe de altă parte, ţări precum Suedia, Norvegia, SUA, Germania, Islanda, Finlanda care au un consum de lactate foarte crescut,  au şi cea mai ridicată rată a apariţiei osteoporozei. Şi invers, în ţări precum China şi Japonia, în care consumul de lapte e foarte scăzut, osteoporoza este rară.                                                    
De fapt, deşi este o boală bine cunoscută, clar definită  (osteoporoza reprezintă reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în absenţa acestuia),  cauzele sale sunt mai complexe decât ar părea la prima vedere.

• Sunt implicate şi alte minerale în afara calciului, pe de o parte.
• Pe de altă parte, singur aportul de calciu nu implică şi menţinerea lui la nivel osos.

Conţinutul calciului în oase nu depinde numai de cantitatea de calciu înghiţită, ci şi de alţi factori, printre care: 
*Vitamina D şi K ameliorează absorbţia şi reţinerea calciului 
*Exerciţiile fizice care exercită un stres fizic pe os  reduc pierderile de calciu 
*Calciul (precum şi potasiu şi magneziu) este folosit de oraganism pentru a neutraliza deşeurile acide rezultate ca urmare a consumului anumitor alimente (printre care: zahărul, carnea, tutunul, cafeina). Aşadar consumul alimentelor ce produc deşeuri acide favorizează pierderile de calciu osos.

• Chiar mai mult, un aport exagerat de calciu ar putea fi dăunător: A fost pusă în evidenţă o scădere a capacităţii de replicare a osteoblastelor datorită suprasolicitării acestora în răspunsul la influxul de calciu. Adică un aport crescut de calciu  suprasolicită celulele cu rol în formarea osului, care după o perioadă nu se mai înmulţesc suficient pentru a menţine structură osoasă.⁵

 

     În ceea ce priveşte  prevenirea bolilor cardio-vasculare şi controlul greutăţii, laptele nu constituie decât un factor printre mulţi alţii, dificil de evaluat în mod izolat şi de care rareori trebuie ţinut cont cu prioritate.

 

     Laptele este o sursă de calciu – incontestabil. Dar cea mai bună – oare? Singura variantă – cu siguranţă nu.
Biodisponibilitatea calciului din lapte (procentul în care acesta este absorbabil de către organismul uman) este între 30-40%. 100 g de varză chinezească sau de sardine aduc organismului mai mult calciu decât un pahar cu lapte. Alte surse foarte bune de calciu sunt: legumele crucifere (brocoli, varza de Bruxelles, varza creaţă, varza) peştii mici precum sardinele, hamsii, anumite ape minerale, ceapă, ridichiile, spanacul gătit.
Vorbind de sursă de calciu se pune şi întrebarea “Care este doza zilnică recomandata (DZR) de calciu?” De 15 ani cantitatea zilnică necesară de calciu este estimată din ce în ce mai ridicată (700mg/zi-pentru Marea Britanie, 800mg/zi-pentru Franţa) faţă de valorile recomandate iniţial. Dacă te uiţi în mare pe internet vei gasi însă valori de 1g/zi şi chiar mai mari, fara a fi menţionate sursele care recomanda aceste valori. OMS recomandă minim 500mg/zi (pentru adult) în ţările unde incidenţa fracturilor osteoporotice e ridicată.

 

     Mi se mai pare demn de menţionat că studiile existente legate de consumul de lapte au fost făcute utilizând laptele de vacă pasteurizat din comerţ. Că nu s-a vorbit prea mult de diferenţele între laptele diverselor specii (de vacă, de bivoliţă, de capră sau de oaie) între laptele crud întreg şi cel pasteurizat şi degresat, între vacile de rasă ameliorată genetic pentru lapte sau nu, între cele hrănite cu cereale şi cele hrănite cu iarbă. Fiecare din aceste aspecte este demn de luat în considerare.   Un singur exemplu: comparând laptele obţinut de la vacile crescute în fermele din Japonia cu laptele obţinut de la vacile crescute liber în Mongolia s-a demonstrat faptul că primul conţine de 10 ori mai mult progesteon decât al doilea; de asemenea în ultimele stagii ale sarcinii laptele este cu 33% mai bogat în estrogen⁶.

 

     Să ajungi la o concluzie simplă şi clară apelând la datele ştiinţifice solide existente este aproape imposibil. Înşişi cercetătorii recunosc că lipsesc încă multe detalii referiroare la acest subiect. În ciuda acestor incertitudini e posibil să-ţi faci o opinie. În ceea ce mă priveşte, am înţeles câteva aspecte.
Este totuşi explicabil cum un copil care mănâncă foarte mult lapte are hipocalcemie şi probleme cu coloana vertebrală.
Ca pentru orice substanţă de pe pământ cantitatea consumată contează: laptele nu este un aliment indispensabil (de altfel este şi natural ca adulţi să trăim fără el), aşadar pentru cei cărora nu le place sau au intoleranţă la lactoză nu este necesar să facă efortul de a-l introduce în alimentaţie. Nu este nici o otravă în sine (cu atât mai mult cu cât cunoaştem sursa, calitatea hranei animalului de la care provine – nu uita de antibioticele injectate vacilor -). Dar consumul ar trebui să fie totuşi limitat la o porţie din când în când, cel mult două porţii de lactate pe zi dacă îţi place foarte mult. (Şi nu doar posibilele efecte neplăcute asupra sănătăţii susţin această afirmaţie, ci şi faptul că un consum mai mare dintr-un aliment antrenează lipsa altora, iar în prezent se întâmpla acest lucru în special în detrimentul legumelor verzi – nu trebuie pierdută din vedere diversitatea).
Voi încerca să evit laptele de vacă despre a cărui producţie nu cunosc amănunte.

     Cred că este important să ştim ce se înţelege printr-o porţie de produs lactat:

–       250ml lapte (un pahar)

–       150-175 g iaurt

–       50 g brânză / o felie (6x6x1cm)

–       15 g brânză tare, rasă (ex parmezan).

     Şi să fim conştienţi de cantitatea de lactate din mâncărurile pe care le preparăm.

     Fiecare dintre noi îşi cunoaşte propriul organism mai bine şi poate să tragă propriile concluzii, dar este important să fim informaţi atunci când este vorba de sănătatea noastră şi să luăm decizii conştiente, nu să acţionăm doar pe baza publicităţii şi a obişnuinţelor existente deja în alimentaţia fiecăruia.

 

      Referinţe

        ^1.                www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/laptele-nutritiv-sau-toxic-zece-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-lapte-264214.html

        ^2.                Milk-the deadly poison http://www.youtube.com/watch?v=tYpafipJyDE

        ^3.                Dairy Products and Ovarian Cancer: A Pooled Analysis of 12 Cohort Studies  http://cebp.aacrjournals.org/content/15/2/364.abstract

        ^4.                http://www.diabetesandenvironment.org/home/other/diet/wheat-dairy

        ^5.                Klompmaker TR. Lifetime high calcium intake increases osteoporotic fracture risk in old age. Med Hypotheses. 2005;65(3):552-8 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15949902

       ^6.                Sato A and Ganmaa D. Hormonal effects of cows’ milk on human health http://www.eps1.comlink.ne.jp/~mayus/eng/Bostonmilk.pdf