Cu câteva zile în urmă, plimbându-mă pe o alee din centrul oraşului, una dintre vocile din jurul meu mi-a atras atenţia. Era o doamnă care o întreba pe o alta, probabil mămică, „Bine, Dana, dar lapte mănâncă?”. Intonaţia cu care a fost pusă întrebarea mi-a readus în minte foarte viu o scenă din copilărie. Eram prin clasa a cincea şi aveam hipocalcemie marcată. De câte ori mama vorbea cu cineva despre acest lucru, venea invariabil întrebarea „Da’ ce se întâmplă, nu-i place să mănânce lapte?” Ei bine, mie îmi plăcea laptele chiar foarte mult şi mâncam aproape în fiecare zi. Era un paradox pentru părinţii mei lipsa mea de calciu, dat fiind consumul important de lapte. Mi s-a recomandat atunci să iau calciu cu vitamina D, de două ori pe an – în noiembrie şi martie -, şi m-am simţit bine. Anii au trecut şi uitasem total de acest amănunt din copilăria mea.

În ultima perioadă am citit destul de mult despre produsele lactate ca şi despre aportul de calciu. Am înţeles multe aspecte care nu-mi erau suficient de clare. Dar întrebarea doamnei de pe alee m-a făcut să conştientizez că mulţi dintre noi nu au suficiente informaţii pe acest subiect, lucru foarte normal de altfel, deoarece în domeniul sănătăţii nu există o informare sistematică şi găsim răspunsuri doar dacă avem o problemă şi suficient timp pentru a le căuta în amalgamul de informaţii, multe sau puţine şi uneori contradictorii, de pe internet.

Aşadar,  m-am gândit să abordez acest subiect mai detaliat. Continuă să citești →